Castrul roman de la Saalaburg (Fotogarfie făcută de Sz. Pánczél)

Graniţa fortificată romană cunoscută sub numele de Zidul lui Hadrian (Marea Britanie) a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1987. Zona de graniță aparținând de provinciile Germania Superior și Raetia, dintre Dunăre și Rin (cunoscută sub numele de Limesul germano-raetic), a dobândit acest statut în 2005, iar în același an, cu ocazia adunării Comitetului Patrimoniului Cultural Mondial, a fost aprobată începerea demersurilor pentru constituirea la nivel internațional a unui nou obiectiv patrimonial transfrontalier: Granițele Imperiului Roman. Scopul pe termen lung este reprezentat de includerea pe lista Patrimoniului Cultural Mondial a tuturor elementelor care au format granița Imperiului Roman, prin prezervarea lor în mod corespunzător, atât în Europa, cât și în Orientul Apropiat și în Africa.

În iulie 2008 lista a fost completată cu Zidul lui Antoninus Pius din Scoția, acesta reprezentând sectorul de graniță cel mai nordic al Imperiului Roman. Între timp, alte ţări şi-au exprimat intenţia de a propune includerea în lista UNESCO a acelor sectoare de limes care străbat teritoriul lor național. Fortificaţiile romane din Siria şi Iordania figurează deja pe o listă de propuneri în acest sens, iar în momentul de față nu mai este greu să ne imaginăm un sit UNESCO care să cuprindă și punctele de legătură dintre sectorul asiatic și cel african ale limes-ului roman.

Reprezentanţii statelor care şi-au declarat deja intenţia de a propune includerea unor sectoare de graniță în Patrimoniul Cultural Mondial au înfiinţat o comisie de lucru. Ca urmare a unei prime întâlniri, desfăşurată în 2003 la Bratislava, organizaţia se intitulează Grupul de la Bratislava și acţionează ca un organism științific consultativ în probleme de arheologie în vecinătatea frontierelor de stat. Pentru a defini noţiunea de sit aparținând patrimoniului universal Granițele Imperiului Roman, grupul a formulat următoarea propunere:

„Situl patrimoniului universal Granițele Imperiului Roman ar trebui să cuprindă graniţele existente de la domnia împăratului Traian până la cea a lui Septimius Severus (cca 100-200 e.n.) împreună cu acele amplasamente militare din alte perioade care se găsesc de-a lungul graniţei. Acestea sunt tabere militare, fortificaţii, turnuri, drumul limes-ului, obstacole rutiere artificiale şi amplasamentele civile care au putut avea legătură directă cu regiunea frontierei.” Prin urmare, definiţia nu include nici avanposturile exterioare, nici fortificaţiile interne.

Toate siturile, reprezentând amplasamente militare, numite şi acceptate ca făcând parte din patrimoniul universal Graniţele Imperiului Roman, formează graniţe artificiale și sunt unite printr-o linie trasată de geniul uman. În cele mai multe ţări europene însă, limes-ul a urmat, de regulă, trasee naturale: râuri (Rin, Dunăre). În cursul toamnei anului 2007, Ministerul Culturii atât din Slovacia, cât şi din Ungaria au decis să propună includerea porțiunilor de limes natural existente în ţările respective în Patrimoniu Mondial. Astfel, proiectul intitulat Danube Limes, derulat sub egida Oficiului Patrimoniului Cultural al Ungariei, prevede în principal protecţia şi valorificarea sectoarelor de limes din Slovacia şi Ungaria prin propunerea includerii lor în patrimoniul UNESCO. (Autori: David J. Breeze – Sonja Jilek )