Imperiul Roaman (Hartă realizată de proiectul FRE Culture 2000)

Autorii latini au folosit termenul de limes pentru a defini o porţiune de graniţă marcată sau întărită. Istoricii contemporani utilizează acest termen referindu-se la ansamblul sistemului de apărare al graniţelor Imperiului Roman. Deşi astăzi noţiunea este bine înrădăcinată în conştiinţa publică, termenul de limes s-a răspândit abia după sec. al III-lea d. Hr., când a început să fie folosit pentru a denumi o structură administrativ-militară condusă de un aşa-zis dux militis.

Limes-ul, ca graniţă a Imperiului Roman, a avut cea mai mare întindere în sec. al II-lea d. Hr., având o lungime de peste 5000 km. Începând de la malul atlantic al Scoţiei, acesta a străbătut întreaga Europă, a atins Marea Neagră și a continuat până la Marea Roşie, a parcurs nordul Africii, pentru a ajunge înapoi la malul Oceanului Atlantic. Urmele limes -ului (ziduri, şanţuri, turnuri de observație, fortificaţii şi clădiri civile) au fost parţial dezvelite, conservate sau reconstruite, însă, în marea lor majoritate, nu au rezistat trecerii timpului. Acest ansamblu impozant de structuri complexe exemplifică într-un mod unic structurile militare, instalaţiile defensive, cât şi strategiile geo-politice ale Romei imperiale.